Bacul și viralul

19642696_825252694300593_7024960253104785925_n

 

Eram la volan, veneam de la redacție când l-am văzut. Mi s-a părut foarte bună poanta și la semafor am oprit în spatele lui, am făcut poza și am postat-o pe facebook. Banal.  Asta facem zilnic. Mark Zuckerberg ne-a modificat într-atât comportamentul, încât ni se pare normal să împărtășim ceva care ne place/ne șochează/ne marchează celor din lista noastră de prieteni. Eu cel puțin o fac uneori. Nu foarte des, dar nici rar. Iar gluma era reușită. Băiatul scăpase de la BAC și voia cumva să se elibereze de tot stresul pe care nu neapărat examenul în sine îl pune pe un elev, cât tot circul mediatic care înconjoară acest examen și la care, trebuie să recunoaștem, presa și rețelele de socializare au o contribuție esențială. Și a decis să plimbe gluma asta prin oraș. Ca și cum ar fi pus o memă pe facebook.

Am făcut poza în jurul orei 18. Nu am o listă de prieteni prea numeroasă, dacă este să judecăm după standardele unora – sub 900. De obicei o fotografie pe care o postez are câteva zeci de likeuri și rar o distribuire sau două. Asta a strâns într-o oră cam 40 de distribuiri. Până seara se făcuseră 350. A doua zi de dimineață erau deja 700, apoi ritmul a crescut – 1.000, 2.000, etc. Creștere exponențială. În 24 de ore s-au făcut aproximativ 5.000 de distribuiri ale fotografiei și, cel puțin pe pagina mea, peste 500 de comentarii. Cele mai multe, în același ton ”Cum de ai luat bacul, când nu știi să scrii?”. ” Vai de mama ei de școala! Iei bacalaureatul și ai carențe la exprimare în limba română. Oare cum o fi trecut prin școală?”  ”… viitorul trist al ROMÂNIEI!!! …să ferească „Ă-L” de sus sa pici pe mana unui astfel de ….medic, judecător, politician. etc!!!” (diacriticele sunt adăugate de mine)

 

Câteva au remarcat că era o glumă, iar autorul a intervenit și a spus asta explicit. Fără prea mare succes. Oamenii erau prea dornici să (se) remarce o greșeală de altfel mult prea evidentă. De ce? Primul impuls este să spui că oamenii nu sunt în stare să recunoască o glumă, chiar atunci când aceasta le scoate ochii. Dar am face aceeași greșeală pe care au făcut-o ei, când s-au grăbit să îi strige tânărului că nu ar fi trebuit să promoveze bacul pentru că nu știe să scrie. Adevărul este mai nuanțat. Oamenii reacționează la lucrurile care le confirmă așteptările. Iar facebookul nu face decât să accentueze gradul de conformitate. Căutăm și distribuim știrile sau informațiile care ne întăresc convingerile. Or, în ceea ce privește examenul de bacalureat, convingerea noastră generală este că elevii de azi nu mai învață. Sunt multe elemente care au contribuit la această convingere. În primul rând obsesia națională din fiecare vară legată de procentul de promovabilitate. Aproape fiecare ministru al educației sau fiecare inspector școlar general fac din procentul de promovare la bacalaureat un titlu personal de glorie.  Apoi media. Știrile, în special cele de televiziune, vânează tinerii care râd și spun nonșalanți că nu au făcut nimic la examen, că oricum nu le folosește la nimic. Și să nu uităm perlele care făceau deliciul internetului (anul acesta trebuie să recunoaștem că subiectul a fost mai puțin exploatat, și au început chiar să se audă voci care spun că nu este nici de râs, nici fair să exploatăm aceste erori ale elevilor), dar și al presei.

Toate acestea ascund incapacitatea noastră de a discuta serios și de a găsi soluții pentru o problemă reală – școala nu răspunde în momentul de față nici nevoilor societății, și nici așteptărilor elevilor. Aceștia o resimt ca inutilă și opresivă, iar societatea simte că tinerii care părăsesc băncile școlii nu sunt deloc pregătiți pentru ce îi așteaptă mai departe. De fiecare data când se discută despre asta, toți sunt de accord că materia este stufoasă, depășită și programele ar trebui schimbate. Rezultatul este de fiecare data același – nimeni nu face nimic pentru a schimba ceva. Copiii sunt puși să memoreze scheme și rețete fixe care ucid orice creativitate. La matematică trebuie să rezolve integrale, matrici, ș.a.m.d., dar nu știu să înțeleagă cum se calculează dobânda la un împrumut bancar. La limba română trebuie să memoreze comentarii inutile al căror singur efect este că îi va îndepărta de plăcerea lecturii. Cred că cei mai mulți dintre noi încă mai au coșmaruri cu întrebarea ”Ce a vrut să spună poetul cu aceste versuri”? Iar exemplele pot continua  la nesfârșit.

Revenind la viralul de la care am pornit. Nu știu câți dintre cei care nu au înțeles gluma tânărului au fost la fel de indignați de faptul că actualul ministru al învățământului spune ”bacaloreat” și că vorbește despre ”procentul de promovabilitate” (în loc de procentul de promovare). Unii dintre ei poate chiar l-au votat.

Dar e mai simplu să te uiți superior la elevii care termină acum școala, decât critic la cei pe care i-ai desemnat să te conducă.

Cristi Nedelcu

Anunțuri

Un gând despre “Bacul și viralul

  1. Oxana

    Chiar ma gandeam astazi la acest subiect. Trebuie sa invat rapid franceza, scris si vobit, pentru ca vreau sa fac un curs, aici in Franta, asa ca imi inventez tot felul de metode…de cateva zile copiez un curs de filozofie a carui scop este pregatirea pentru bacalaureat. Experienta este foarte interesanta. Eu sunt absolventa de filozofie si cu ceva ani buni de practica in psihologie. Am vazut „teroarea” intelectuala la care sunt supusi copii din Romania. Citind acest curs, fac comparatia. desigur ca ideile din curs imi sunt cunoscute. Ele sunt vehiculate si in scolile romanesti,
    Dar…….apare ceva ce tine de calitate!!!
    In modul de prezentare intervine ceva ce in scoala romaneasca nu exista! Ceva, un fir viu al prezentarii care pune pe cititor in postura de subiect interesat sa colaboreze, pentru ca ideile il privesc in mod personal.
    Pornind de la Descartes si pana la Freud, ideile filozofilor cei mai importanti sunt conectate de ideea constiintei de sine. Siuite, asa…. cursul devine captivant….astepti sa vezi ce se mai intampla ….cine ce zaice despre asta……Mi-am amintit cat de sec ne erau prezentate aceste informatii la facultate…intr-o maniera impersonala, as putea zice….aici devine ceva personal, ceva viu.

    Si uite asa, m-am lamurit eu de unde vine aceasta diferenta de cultura, care ne facem sa ne simtim in inferioritate de multe ori ….

    Doar scoala romaneasca ofera informatiii…mute informatii…chiar prea multe…
    …insa …calitatea unde este?
    Calitatea tine de nivelul spiritual, iar cantitatea nu garanteaza aparatia calitatiii…uneori o impiedica.

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s