A trecut ceva timp de la evenimentele din 10 august și, dincolo de încărcătura lor politică (un PSD agonizant care recurge la manipulări de tagma celor din 1989 sau 1990 pentru a justifica o lovitură de forță), rămân câteva întrebări grele. Este clar că jandarmii au primit ordin să fie agresivi, dar de aici și până la brutalitatea de care au dat dovadă este cale lungă. Filmele care circulă pe rețelele de socializare sunt elocvente pentru gradul de ură și agresivitate al jandarmilor.
Nu am avut de-a face cu o instituție de stat care dorea să restabilească ordinea, ci cu niște bătăuși de cea mai joasă speță, care aveau puterea și o aplicau discreționar. Așa ceva nu poate fi explicat în condiții normale. Sau poate?
În 1961, psihologul Stanley Milgram de la Universitatea Yale realiza ceea ce avea să devină unul dintre cele mai celebre, dar și controversate, experimente din istoria psihologiei. Dorind să măsoare gradul de supunere al unui om obișnuit față de autoritate, el a demonstrat că oamenii sunt dipuși să electrocuteze pe cineva cu un șoc aproape mortal, doar pentru că acest lucru i se cere.
În cazul experimentului Milgram autoritatea o reprezenta omul de știință. Acesta îi explica subiectului că aplicarea șocului electric se face pentru a verifica modul în care suferința influențează memoria. Numai că, dacă la început, șocul era foarte mic, el creștea pe parcursul experimentului, ajungând până la doza de 450 volți, care poate fi mortală. Înainte de începerea experimentului, Milgram le ceruse studenților un pronostic în legătură cu procentul oamenilor care vor merge până la capăt dacă li se cere. Estimările au fost între 0 și 3%. Realitatea a întrecut orice așteptări – 61% dntre subiecți i-au electrocutat (de fapt așa credeau ei că fac, pentru că totul era trucat) pe partenerii lor de experiment, doar pentru că așa li s-a spus.
În 2010, France 2 prezenta un show de televiziune construit după principiile experimentului Milgram. De data aceasta presiunea unui laborator de psihologie era înlocuită cu presiunea unui platou de televiziune, iar autoritatea nu mai era reprezentată de un om de știință ci de o vedetă tv. Rezultatele au fost mai dure ca în 1961 – procentul celor dispuși să meargă până la capăt a crescut la 80%.
Asta spune destul de multe despre cum ne raportăm la tipul de autoritate. Media este, în mod cert, o autoritate mult mai puternică decât știința (cunoașterea). Din păcate nu există niciun experiment, sau o analiză asupra ce se întâmplă, când autoritatea este politică, sau administrativă. Putem face, în schimb paralalele cu situații reale – regimurile totalitare fie că au fost naziste, fie că au fost comuniste. Este ceea ce Hannah Arendt numea ”banalitatea răului”. Oameni obișnuiți care ajung în situația de a comite lucruri inimaginabile doar pentru cineva, care era investit cu autoritate, le-a spus să facă răul acela. Știau ce fac, știau că provoacă suferință, dar supunerea este mai puternică decât empatia. Așa suntem construiți, din păcate.
Zece ani după Milgram, un alt experiment zduduia lumea psihologiei – experimentul Standford. Spre deosebire de Stanley Milgram, Philip Zimbardo, cel care a pus la punct acest experiment, i-a anunțat pe subiecți exact ce se va testa. Prin urmare, studenții au știut foarte bine la ce participă. Subiecții au fost împărțiți în două grupuri – unii au devenit gardieni și alții deținuți.
Lucrurile au degenerat în așa măsură, încât în câteva zile experimentul a fost suspendat. Rolurile sociale se dovediseră mai puternice decât individualitățile. Studenții-gardieni, deveniseră gardieni în adevăratul sens al cuvântului, comportându-se extrem de brutal, iar deținuții își intraseră mult prea bine în rolul de victime. Experimentul fusese gândit pentru două săptămâni, dar a fost oprit după 6 zile, când era evident că gardienii deveniseră mult prea sadici, iar deținuții prezentau deja tulburări psihice. Chiar inițiatorul experimentului a recunoscut că deja gândea ca un director de închisoare, nu ca un profesor de psihologie.
Ambele experiemente ne arată că individualitatea are un rol mult mai mic decât ne imaginăm noi, atunci când suntem supuși unei presiuni sociale. Contează contextul, grupul social și dorința noastră de a ne conforma acestuia.
Poate părea ciudat, dar elementele decisive care au declanșat agresivitatea studenților care jucau rolul gardienilor în cazul experimentului Standford au fost uniformele și ochelarii de soare. Așadar, dă-i unui om uniformă și putere și vei vedea de ce este în stare.
De ce au fost jandarmii atât de agresivi, de ce au încălcat regulamentele lor și legea? De ce s-au transformat în bătăuși de maidan? Pentru că individualitatea lor, judecata și bunul simț au fost strivite de rolul social ce le-a fost atribuit. Plus manipulările și dezinformările. Și, mai important, a existat o autoritate de cel mai înalt nivel care i-a asigurat că responsabilitatea nu le aparține. Și atunci au mers până la 450 volți. Fără remușcări.
Cristi Nedelcu
Graffiti pe nori 